… şi mai vedem.
aşa cum am scris, nu cu mult timp în urmă, aberaţia cu regionalizarea a murit în faşă. ne-a dat frisoane, dar bine că a trecut.
văzându-se fără sprijinul UDMR, PDL a fost nevoit să se recunoască înfrânt. au “amânat-o” strategic până la toamnă sau, mai bine zis, până se uită. decizia UDMR de a nu îşi dilua electoratul în marile bazine ale regiunilor a fost hotărâtoare.
s-ar părea că, din lipsă de ţinte, blogul nostru ar putea să intre în “conservare”.
celor interesaţi îmi permit să le recomand blogul meu, la care am să mă întorc cu plăcere.
nu ştiu cât am contat (noi!) în lupta asta. dar asta nici nu cred că are o prea mare importanţă. ceea ce contează cu adevărat este că am fost prezenţi, că ne-am spus păsul. îmi place să cred, vă rog să mă lăsaţi să mă amăgesc, că noi am fost firul de nisip care a generat masa critică.
înainte de rămas bun, ţin să mulţumesc familiei Chelu care a semnat, cu firmă cu tot, petiţia noastră pentru salvarea judeţului. ăştia da bihoreni, toţi!
vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi citit, celor care m-au criticat, celor care au semnat petiţia, celor care, inspiraţi de poziţia noastră, s-au opus în fel şi chip desfinţării judeţului nostru…
să auzim de bine, da’ nu de “bine” dintr’ăsta!